Acest parametru reprezinta principalul element meteorologic care exprima din punct de vedere fizic viteza cu care particulele de aer efectuează mişcări de tip bool-ean (dezordonate) provocate de starea termica a volumului de aer. Pentru masurarea temperaturii aerului se utilizează diferite scari, in Europa scara Celsius fiind predominanta.

Ca rezultat al actunii celor trei factori genetici principali (suprafata subiacenta, radiatia solara, si circulatia generala a atmosferei), distributia teritoriala a temperaturii aerului prezinta o mare variabilitate pe teritoriul tarii noastre. Pentru o perioada mai mare de timp, cel mai stabil factor dintre cei enuntati, il reprezinta suprafata subiacenta prin formele ei de relief, care pe teritoriul tarii noastre se regăsesc in totalitatea lor.

Pe linga formele de relief, o influenta in repartitia valorilor multianuale ale temperaturii aerului o auvegetatia si solurile care determina abateri pozitive sau negative ale acestui parametru climatic, in raport cu inaltimea, umbrirea, culoarea suprafetei subiacente, precum si in functie deprezenta culturilor agricole (inaltimea si densitatea acestora).

De asemenea, o importanta deosebita in repartitia temperaturii aerului, o au si prezenta suprafetelor intinse de apa, cum sunt marile riuri, lacurile si Marea Neagra. In zona montana, pe masura cresterii altitudinii si a scaderii densitătii aerului, regimul temperaturii aerului capata caracteristici specifice acesteia, aici fiind consemnate cele mai scazute temperaturi ale aerului de pe intreg teritoriul tarii.

In afara acestor factori, temperatura aerului la nivelul standard (2 m deasupra suprafetei solului) prezinta diferentieri de citeva grade intre zonele situate in estul si vestul tarii, ca urmare a influentei, pe de o parte oceanice si mediteraneene in vestul si sud-vestul tarii si a celei continentale in estul tarii.